printre fotografii, citate de Octavian Paler

Paler spunea : “Una din prejudecatile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare ca au si inteles ce au clasat.” – Viata pe un peron

Oricare dintre noi are propriile acțiuni, întâmplări, caracteristici. Fiecare dintre acestea sunt incomparabile. Se definesc ca fiind trăsături ce pur și simplu nu pot fi luate și aruncate într-o oarecare categorie. Orice clipa are unicitatea ei, dar încercând să încadrăm totul în șabloane înguste, nu credeți că aducem totul la mediocritate/la normal?

Și apare întrebarea : „De ce facem asta?” .

Pentru faptul ca ne este mai simplu, mai eficient să nu pierdem timpul analizând fiecare persoană, fiecare întamplare. Cu siguranță ne este mult mai ușor să atașăm etichete după doar 2 minute de vorbă cu cei din jurul nostru, ca apoi să uităm, reamintindu-ne din când în când de ele, doar ca să vedem dacă acea etichetă li se potrivește în vreun fel.

Lumea din ziua de azi nu mai are răbdare. Tare bine ar fi fost ca oamenii să fie mai atenți , mai curioși , înainte de a cataloga totul și înainte de a ni se părea că am și înțeles tot ce am catalogat.  Atunci când încercăm sa etichetăm tot ce este în jurul nostru, în viața de zi cu zi, ar fi bine să ne amintim că uneori ne ia o viață să ne înțelegem si „catalogăm” chiar pe noi înșine și că de multe ori uităm multe detalii atunci când încadrăm o persoană sau o întamplare în anumite tipare.

Am scris rândurile de mai sus ( am mai citit si părerea unei persoane, ale cărei idei mi s-au potrivit ) în speranța că veți conștientiza aceasta problemă a majorității oamenilor care, din nefericire, continuă, și în secolul XXI sa procedeze astfel.


Anunțuri

4 responses to “printre fotografii, citate de Octavian Paler

  1. bai opinia mea e urmatoarea: chestia asta a devenit involuntara..o faci fara sa vrei..Exista asta si in alte secole, trist este ca acum e mult mai ”progresata”.Ma repet, dar este exact involunar!ne nastem cu asta, crestem si suntem educati asa.si am zis mai sus ca problema asta este de mai demult deoarece avem dovezile cu oamenii bogati care se deghizau in oameni sarmani si vroiau sa vada cum se poarta lumea ”buna” cu ei.
    Si eu sunt sincera..si eu fac la fel (poate uneori chiar ghicesc ;)) ).Ehh..in prezent omul nu poate privi in interiorul cuiva ci doar fata-i.

  2. cand am zis involuntar..ma refeream la majoritatea oamenilor pt ca trebuie sa recunoastem, ca mai sunt si altfel de oameni dar din pacate prea putini ca sa mascheze problema asta.

  3. Mie mi se pare ca noi , sau cel, putin eu, nu introduc lumea in categorii, ci doar numesc. Ce facem cu persoanele care au uitat ce inseamna unicitatea individului si, in urma unui instinct de turma, devine parte a unei clasificari? Atunci nu este vinovat cine numeste, ci cel ce intra, sau de fapt, accepta sa se subordoneze acelei clasificari.
    In privinta catalogarii de 2 minute, este inevitabil asta. Uite, vezi o frunza, si zici despre ea ceva: ca este verde, face parte din copac etc. Deja ai etichetat. Apoi, in urma primei pareri, poti sa stai sa ii analizezi structura si sa vezi ca are doua fete 🙂
    Nu consider ca este o problema clasificarea, ci intoleranta unora. Si disparitia originalitatii, si aici nu ma refer la nimic superficial.

  4. Am citit „Viata pe un peron”. La sfarsit am ramas cu o parere de rau. Deoarece am citit-o prea tarziu. Dupa moartea lui Paler.
    Imi parerea rau pentru ca aveam sansa sa il vad la romexpo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s